CONSTANTIN GEORGIAN

AVOCAT CONSTANȚA

Exercitarea autorității părintești este unul dintre cele mai sensibile subiecte în dreptul familiei. Când părinții unui copil minor decid să se despartă sau să divorțeze, este necesară o decizie privind modul în care vor exercita autoritatea părintească asupra acestuia.

 Autoritatea părintească în comun vs. autoritatea părintească exclusivă

Conform legislației din România, regula generală este exercitarea autorității părintești în comun. Aceasta presupune că ambii părinți iau decizii importante în ceea ce privește creșterea și educația copilului, indiferent de locul unde locuiește minorul. Totuși, există situații în care instanța poate decide acordarea autorității părintești exclusive unuia dintre părinți, dacă acest lucru este în interesul superior al copilului.

 Autoritatea părintească exercitată în comun 

Aceasta este soluția preferată de instanțe, încurajând ambii părinți să rămână implicați în viața copilului. Deciziile cu privire la educație, sănătate, activități extracurriculare și altele trebuie luate de comun acord.

Autoritatea părintească exclusivă

Aceasta intervine doar în cazuri excepționale, precum:
- Unul dintre părinți este violent sau abuziv;
- Există probleme grave legate de consumul de substanțe interzise;
- Unul dintre părinți este complet dezinteresat de creșterea copilului.

Instanța poate hotărâ ca doar unul dintre părinți să ia decizii cu privire la copil, celălalt având doar dreptul de a fi informat.

 Stabilirea domiciliului minorului

Domiciliul copilului este un alt aspect esențial în astfel de cazuri. Acesta poate fi stabilit la unul dintre părinți, în funcție de:
- Stabilitatea financiară și emoțională oferită copilului;
- Proximitatea față de școală, prieteni, familie extinsă;
- Dorința copilului, dacă acesta are o vârstă la care opinia sa poate fi luată în considerare.

Este important de menționat că stabilirea domiciliului nu afectează dreptul celuilalt părinte de a petrece timp cu copilul.

Programul de vizită al unuia dintre părinți

Părintele la care copilul nu locuiește are dreptul de a păstra legătura cu acesta printr-un program de vizită stabilit de comun acord sau, în lipsa unui consens, de către instanță. Programul de vizită poate include:
- Weekend-uri alternative;
- Vacanțe școlare;
- Vizite în timpul săptămânii.

Instanța poate ajusta programul în funcție de nevoile copilului și disponibilitatea părinților.

Pensia alimentară

Pensia alimentară reprezintă obligația părintelui care nu locuiește cu minorul de a contribui financiar la creșterea acestuia. Aceasta este calculată în funcție de:
- Veniturile nete ale părintelui obligat la plată;
- Nevoile copilului (educație, sănătate, activități extracurriculare).

De regulă, pensia alimentară se stabilește între 1/4 și 1/3 din venitul net lunar al părintelui obligat la plată, în funcție de numărul de copii aflați în întreținere. Neplata pensiei alimentare poate atrage răspundere juridică, inclusiv executare silită sau răspundere penală.

Astfel, exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului minorului, programul de vizită și pensia alimentară sunt aspecte interconectate care trebuie abordate cu maximă responsabilitate. Scopul final este întotdeauna interesul superior al copilului, care primează în fața oricăror dispute dintre părinți.

Contactează Av0cat Constantin Georgian, avocat din Baroul Constanța astăzi pentru o consultație și află cum te putem ajuta să îți protejezi drepturile

Read also:

„Legea este cel mai puternic scut al omului obișnuit.”

 – Clarence Darrow